In urma cu ceva vreme m-a intrebat cineva de ce am inceput sa reconditionez mobila, ce m-a determinat sa patrund pe aceasta nisa atat de putin cunoscuta si exploatata la noi? Mi s-a mai pus de multe ori intrebarea acesta si intotdeauna raspunsul meu a fost acelasi: pentru ca vroiam si eu sa am piese de mobilier si decoratiuni asa cum vedeam in vacante, prin plimbarile mele in mici magazine, ateliere, vitrine, etc. Erau altfel… aratau altfel, alte culori, alte texturi. Aveau altceva.. mai taziu am inteles ce anume.. Cand am fost prima data in Provence cred ca mi s-a oprit respiratia de zeci de ori cand intram in hoteluri, magazine, cafenele si tot ce mai au eu.. pur si simplu nu intelegeam de unde au mobilier in acele culori (bleu, bleu gris, vert, vert amande, vert d”eau…..). Si nu numai culori ci si textura.. foarte important pentru ca din punctul meu de vedere aceasta textura a vopselei (si vopsitul manual) dau viata si frumusete unei piese de mobilier. O face „one in a million”, irepetatila, unica.
M-am gandit totusi putin inainte de a raspunde din nou dar ideea a fost aceeasi: a fost ceva natural, ca o materializare a ceea ce eu urmaream, studiam dar nu stiam ca pot face si eu. In fapt totul a pornit din necesitatea mea in primul rand.. Din pasiune si pentru uz personal… Pentru ca mult timp nu am inteles cum erau vopsite dulapurile, scaunele, mesele pe care le tot vedeam eu prin reviste sau live prin mici ateliere sau buticuri si aveau asa niste culori minunate, speciale pe care eu nu le puteam gasi si asa niste finisaje despre care eu nu stiam nimic… decat ca imi plac si as vrea si eu asa. Ulterior cu mult studiu am inceput sa inteleg lucrurile si sa mi le asez bucatica cu bucatica ca intr-un puzzle in mintea mea. Am fost recent la un workshop in Italia iar Anna (minunata profesoara care ne-a invatat atat de multe lucruri) ne-a spus ca noi sunt „Imitatori del Tempo” (voi pastra in italiana pentru ca mi se pare mult mai sugestiv).
Unul dintre lucrurile cele mai frumoase din acest sa-l numesc „job”este ca am ocazia sa intalnesc oameni absolut speciali de care care ma inspir, invat, ascult si ma bucur:). Unul dintre acestia este Alice Ignatiadis, un decorator de interior despre al carei talent si simt estetic nu este cazul sa va spun eu mai multe, o puteti urmari pe pagina ei de facebook sau instagram, care mi-a spus intr-o zi ca are un birou de reconditionat si o sa mi-l aduca sa vedem ce putem face. Ce nu mi-a spus Alice este ca biroul arata asa:
adica o piesa de mobilier absolut speciala, cu o forma si o eleganta desavarsite. Am fost foarte fericita ca am ocazia sa lucrez cu asa o piesa rara si am pornit la treaba. Lui Alice ii plac mult nuantele de gri, kaki, asa ca am ales culoarea „Soft Linen” care combina in proportii egale gri cu maro…..si este so french.
Am facut o mica proba pe o bucata de lemn si am ajuns la concluzia ca ne place si mergem mai departe asa. Intotdeauna fac pentru fiecare client un fel de moodboard si vopsesc bucati de lemn, lipesc accesorii tocmai pentru a ne apropia cat mai mult de cum va arata in final mobila. Bineinteles ca sunt diferente functie de baza pe care aplici dar in linii mari cam acela va fi rezultatul.
Dupa prima mana de vopsea, biroul arata asa, destul de bine zic eu pentru inceput:)
Pentru ca ne doream ca anumite zone sa fie puse in evidenta si sa dam o eleganta biroului, am ales sa vopsesc detaliile cu bronz. Nu stiam care detalii.. dar frumuseatea este ca piesa la care lucrezi iti „vorbeste” cumva in timp ce o lucrezi, trebuie doar sa mai faci pauze, bei o cafea, te uiti din nou la ea si te va inspira cumva catre ce sa mergi in finalizarea ei. Stiam cumva ca bronzul este varianta „castigatoare” pentru ca lucrasem de multe ori cu el si la final arata impecabil, nici prea shinny, nici prea aprins.. discret asa cum ii sta bine unei asemenea piese de mobilier.
Iata mai jos o oglinda vopsita integral cu bronz:
Pentru mine fiecare piesa este unica si minunata si are propria poveste ce merita transmisa. Procesul in sine de reconditionare a fost usor pentru ca lemnul a reactionat foarte bine si nu au fost probleme (se intampla cateodata sa iasa taninul si sa pateze, atunci este mai complicat). Aici este o poza din atelier cand am terminat de vopsit si am trecut la patina. Este momentul pe care il ador si cand pur si simplu ma joc
Mai jos am adaugat cateva poze cu detaliile biroului
Pentru ca initial biroul avea un mic design pe care nu l-am putut pastra din pacate, am aplicat o mica coronita french pe care am vopsit-o de asemenea cu bronz si am antichizat-o apoi. Am avut de ales intre 2 variante dar pana la urma am ales varianta putin mai mare care se potrivea mult mai bune cu forma biroului. Aici am avut ceva batai de cap pentru ca acest accesoriu nu putea fi din lemn pentru ca biroul este pe curb, asa ca ne trebuia ceva flexibil. Am gasit in cele din urma, cu mici intarzieri dar asteptarea a meritat.
Pentru ca imi plac detatiile, am ales sa ii captusesc sertarele cu o hartie decorativa. Am ales aceasta hartie indiana cu niste culori superbe (o poti comanda la noi daca te intereseaza) si fiecare sertar a fost decorat astfel.
Si cardul pe care i l-am scris Anei, pentru ca de fapt este biroul ei..
Cred ca este mare pacat sa nu apreciem lucrurile mostenite ce pot fi reconditionate si capata asa o patina minunata in orice interior.
Exista un curent de ceva vreme cu influente vintage ce implica mult reconditionare, restyling mobilier iar procedura de lucru implica mult handmade, pasiune, studiu, experiment iar in final poti obtine o piesa unicat.
Sper sa se dezvolte si la noi si sa facem cat mai multe lucruri frumoase,
Ii multumesc mult lui Alice pentru ca m-a lasat sa fac poze acasa la ea, chiar in camera Anei,
Monica