Povestea Maison Romantique – mobilier, culoare și design interior

Mă fascinează meșteșugul și tot ceea ce poate face omul atunci când pune împreună îndemânarea, răbdarea și cunoașterea. Mă fascinează lucrurile făcute manual, procesul din spatele lor și acea diferență dintre un obiect de serie și unul unde micile imperfectiuni inerente creeaza atata farmec si unicitate.

Cum am ajuns la design interior și recondiționarea mobilierului

Drumul meu către design de interior nu a fost unul drept. Nu am știut de la început ce ar trebui să studiez ca să fac mai târziu ceea ce îmi place. Am studiat economia la A.S.E. și, pentru o vreme, am crezut că acesta va fi drumul meu.

Am explorat o mică parte din acest univers vast al designului interior și continui să o fac în fiecare zi, învățând, experimentând și fiind permanent înconjurată de lucruri care mă stimulează să descopăr mai mult.

Am participat la workshopuri dedicate recondiționării mobilierului în Italia, Franța și Danemarca, am experimentat tehnici, am testat vopsele și pigmenți și am încercat să înțeleg cât mai bine lumea finisajelor și a patinei.

Privind în urmă, cred că pasiunea mea pentru culoare și pentru frumos a fost acolo cu mult înainte să îi dau un nume.

In sfarsit avem si noi culori

Țin minte că era la puțin timp după Revoluția din 1989. În sfârșit începeau să apară și la noi magazine cu produse pentru casă, iar eu, pe atunci cred că eram în clasa a IX-a, m-am întors acasă fericită, cu mâinile pline de cutii de vopsea bleu ciel — o culoare complet atipică pentru vremurile acelea, dar pe care eu am iubit-o întotdeauna.
Eram hotărâtă să îmi vopsesc baia în bleu. Nu mai voiam să văd acel alb banal.
Poate pare un lucru neînsemnat astăzi, când avem la dispoziție sute de nuanțe, paletare întregi și putem alege aproape orice culoare ne trece prin minte. Atunci însă, pentru mine, faptul că puteam alege o altă culoare decât cele câteva culori primare pe care le găseai peste tot era extraordinar.
Nu știam atunci că bucuria aceea pentru o simplă cutie de vopsea avea să mă însoțească atât de mulți ani.

Doar că, între timp, am vrut să înțeleg mai mult. Am început să fiu curioasă nu doar despre cum arată un lucru, ci și despre cum a fost făcut.

De aici începe, de fapt, povestea Maison Romantique.

Provence, Toscana și descoperirea patinei

Pasiunea mea pentru recondiționarea mobilierului și pentru patină am descoperit-o, oarecum întâmplător, în călătorii.Colindam micile magazine, târgurile de vechituri și cafenelele din Provence și Toscana și mă uitam la mobilierul din jurul meu. Mă întrebam de unde au oamenii acele piese pe care eu le căutam în magazinele de home & deco din București, dar nu le găseam nicicum.
Mă fascinau culorile lor — uneori saturate, alteori desaturate și ușor grizate, nuanțele în care parcă vedeai o altă culoare ascunsă dedesubt, griurile calde și acele combinații greu de descris, dar imposibil de uitat.
Îmi plăceau suprafețele imperfecte, urmele timpului și texturile pe care atunci nici nu știam cum să le numesc.

Atunci am început să înțeleg ce este, de fapt, patina. Amprenta timpului asupra unui obiect.

Am vrut să înțeleg ce se află în spatele acelor suprafețe. Cum se construiesc culorile. Cum se comportă pigmenții. De ce anumite texturi par naturale și altele nu. Cum poți recrea urmele timpului fără ca rezultatul să pară făcut artificial.

De ce Maison Romantique

Maison Romantique s-a născut din toate aceste pasiuni și din dorința de a le aduce împreună.
Este atelierul în care lucrez cu mobilierul, locul în care experimentez culori și finisaje, aleg textile și transform obiecte, dar și spațiul în care împărtășesc lucrurile pe care le-am învățat de-a lungul anilor.

Îmi plac interioarele franțuzești, dar nu vreau să le reproduc.
Îmi place spiritul lor: libertatea de a amesteca lucrurile, de a păstra mobilierul vechi, de a introduce o piesă neașteptată și de a nu lua prea în serios regulile.
Îmi place să amestec vechiul cu noul, rustic cu elegant, forme clasice cu linii contemporane, textile bogate cu suprafețe simple.
Pentru că nu cred că o casă trebuie să arate ca un showroom.
Cred că trebuie să arate ca locul în care trăiești.

Un obiect vechi poate sta lângă unul contemporan și, împreună, să spună o poveste pe care niciunul dintre ele nu ar putea să o spună singur.

Pentru că mobilierul vechi aduce ceva ce nu poți cumpăra pur și simplu de pe un raft: caracter, meșteșug și poveste.

Dar și o piesă nouă poate deveni unică atunci când îi dai culoare, textură și personalitate.

Pentru mine, Maison Romantique este despre toate aceste lucruri.
Despre frumusețea imperfectă.
Despre obiecte care merită o a doua viață.
Despre obiecte noi cărora le putem da personalitate.
Despre meșteșug și lucrul făcut cu mâinile.
Despre culori, materiale și texturi.
Despre vechi și nou, puse împreună într-un mod care nu poate fi cumpărat dintr-un catalog.
Și, mai ales, despre felul în care alegem să privim lucrurile.

Unele lucruri nu trebuie înlocuite. Trebuie doar privite altfel.

Bine ai venit în lumea mea!
Cu drag,
Monica